Radiația ultravioletă ca factor de risc pentru sănătate

Radiatie solara

 Radiația ultravioletă (RUV) reprezintă undele electromagnetice cu lungimea de până la 400 nm (100-400 nm) şi cu o capacitate mare de energie.
Ţinând cont de acţiunea biologică în funcţie de lungimea de undă, RUV se împart în trei grupe:

Prima grupă (A) – cu lungimea de undă între 400-320 nm, care au ca efect predominant pigmentogeneza.

A doua grupă (B) – cu lungimea de undă între 320-280 nm, cu efect preponderent eritematos.

A treia grupă (C) – cu lungimea de undă sub 280 nm, cu efect bactericid.

Radiația Ultravioletă poate fi naturală şi artificială. Sursa naturală principală este soarele, din energia totală a căruia RUV reprezintă 50%. Însă RUV sunt absorbite la nivelul stratosferei de către ozon, astfel încât la suprafaţa solului ajunge doar 1% din energia totală a spectrului solar. În apropierea solului, RUV mai pot fi absorbite de vapori de apă, nori sau elementele poluante.

Datorită progresului tehnologic, mult mai numeroase sunt sursele artificiale de RUV. Ele pot apărea în diferite procese tehnologice în industrie, cum ar fi sudura, topirea metalelor cu arc voltaic şi altele sau în procesele de folosire a dispozitivelor de producere a acestor radiaţii.

Sursele artificiale au un diapazon larg de lungimi de undă şi pot fi grupate în:

– descărcări în gaze (lămpi cu diferite gaze, arcuri voltaice);

– surse incandescente;

– lămpi fluorescente.

Procesele care au loc în materialul biologic în timpul iradierii sunt, în esenţă, procese fotochimice. RUV, absorbite de ţesutul biologic, excită puternic electronii atomilor, ai bioelementelor materiei vii, ceea ce permite desfăşurarea reacţiilor fotochimice între elementele iradiate. Reacţiile fotochimice pot avea loc la nivel molecular sau celular, cu repercusiuni asupra întregului organism.

Dintre materialele biologice care absorb RUV sunt proteinele şi acizii nucleici. Proteinele absorb RUV cu lungimea de undă de circa 280 nm, iar efectul esenţial asupra acestora constă în denaturarea lor prin distrucţia activităţilor enzimatice.

Prin urmare, procesele proteolitice sporesc, în sânge apar substanţe histaminice, care acţionează asupra sistemului nervos. În afară de aceasta, RUV acţionează asupra funcţiei sistemului endocrin, stimulează metabolismul proteic, lipidic, glucidic şi mineral, măresc rezistenţa organismului. RUV au o acţiune considerabilă bactericidă dezinfectând apa, aerul, solul.

Iradierea insuficientă a organismului cu raze ultraviolete duce la sinteza minimă a vitaminei D şi, ca urmare, la copii apare rahitismul, scade conţinutul de calciu în oase, fapt ce conduce la diminuarea rezistenţei şi la deformarea lor. La adulţi insuficienţa vitaminei D duce la osteoporoză.

În ansamblu, RUV, prin acţiunea fotochimică, provoacă organismului o stare de stres (biochimic, metabolic, circulator) cu efect stimulator, dacă radiaţia este de mică intensitate, dar având efecte nocive, cu alterarea unor funcţii şi ţesuturi, dacă ele acţionează în doze mari sau o durată îndelungată de timp.

Efectele asupra organismului. Datorită pătrunderii limitate, efectul RUV la om, după Lucia Alexa, este restrâns la piele şi ochi şi la reacţiile produse în urma iradierii acestor zone. Efectele depind de doza RUV, variind de la acţiunea sanogenă, stimulatoare a funcţiilor organismului, până la stări patologice imediate sau tardive.

Reacţiile imediate ale iradierii, care se întâlnesc la nivelul tegumentelor, sunt următoarele:

  1. Pigmentarea (bronzarea) este considerată ca un fenomen de apărare a organismului, de creştere a rezistenţei tegumentelor la iradierea UV.
  2. RUV interferează creşterea celulelor la nivelul tegumentelor. Imediat după iradiere, în funcţie de doză, se produce o încetare a creşterii celulare pentru un interval de 24 ore, după care urmează o stimulare puternică a mitozei. Aceasta durează circa 72 ore şi este întreruptă de descuamare a stratului superficial al pielii.
  3. Reacţiile fotochimice din tegumente sunt implicate în sinteza vitaminei D. Provitaminele inactive sunt activate de RUV în vitamine active.
  4. La expunerea intensă a organismului, RUV duc la eritem, care constă în arsuri de diferite grade la nivelul tegumentului, însoţite de efecte secundare toxice, care afectează organismul întreg.
  5. Fotodermatozele cutanate sunt afecţiuni produse fie prin iradierea cu UV a tegumentelor sensibilizate, fie prin prezenţa unor substanţe endogene sau exogene. Manifestările clinice constau din urticare sau eczeme ce apar în zona tegumentelor expuse la UV.

Reacţiile tardive apar după expuneri îndelungate (ani de zile) la doze relativ mari de RUV. Manifestările tardive sunt variate şi cu grad de nocivitate diferit:

  1. Procese de degenerare a pielii;
  2. Keratoză actinică – caracterizată prin proliferare celulară la nivelul epidermului şi prezenţa unor atipii celulare, ceea ce sugerează că ea poate reprezenta un stadiu precanceros, cu dezvoltarea ulterioară a unui carcinom.
  3. Cancerul cutanat.

Efectele asupra ochiului. Efectele RUV asupra ochiului pot fi imediate sau tardive. Principalele efecte clinice imediate sunt conjunctivita şi fotokeratita, care reprezintă consecinţa acţiunii RUV asupra conjunctivei şi corneei. Simptomele acute constau în hiperemie, fotofobie şi blefarospasm, care durează 1-5 zile.

Profilaxia RUV. Măsurile de evitare a iradierii intense cu RUV presupun:

  1. Protecţia prin diferite tipuri de îmbrăcăminte care reţine sau reflectă RUV.
  2. Durata de expunere la soare trebuie să fie mărită treptat, de la 5-10, min iniţial, adăugând ulterior încă 5-10 min zilnic.
  3. Purtarea ochelarilor speciali care conţin substanţe absorbante ale RUV cu lungimea de undă mică.
  4. Utilizarea substanţelor protectoare care absorb RUV sau a substanţelor care le reflectă – unguente, creme, loţiuni.
  5. Profilaxia fotodermatozelor constă în adaptarea lentă şi treptată la RUV.

 

Executor: Igor Feofanov, medic igienist, secţia supravegherea bolilor nontransmisibile şi a determinantelor sănătăţii

© 2017 Centrul de Sănătate Publică.