Din ciclul informaţional „SĂNĂTATEA – stare de bine, completă din punct de vedere fizic, psihic şi social, şi nu doar prin absenţa bolii sau a infirmităţii”. Factorii de risc ai bolilor musculo-osteo-articulare

   Bolile legate de muşchi, oase şi articulaţii sunt o problemă de sănătate atât de mare încât afectează calitatea şi durata vieţii noastre. Acestea sunt o sursă de durere, dizabilitate, pierdere a independenţei fizice şi economice, dar pot fi prevenite şi tratate.

   Factorii principali care stau la baza apariţiei bolilor aparatului musculo-osteo-articular sunt:

  1. excesul de efort musculo-osteo-articular;
  2. mişcări repetitive cu frecvenţă mare efectuate timp îndelungat;
  3. mişcări în articulaţii cu intensitate mare;
  4. sprijinirea sau apăsarea oaselor, muşchilor sau articulaţiilor pe un plan dur, timp îndelungat;
  5. acţunea vibraţiilor mecanice cu intensitate ce depăşeşte limitele admise asupra muşchilor, oaselor, articulaţiilor;
  6. efort static prelungit;
  7. traume, ș.a.

   Afecţiunile musculare afectează mușchii corpului și sunt deobicei foarte dureroase. Atunci când sistemul muscular este afectat, efectele pot fi devastatoare pentru întreg organismul nu doar pentru mușchi. Printre cele mai cunoscute afecțiuni sunt: distrofia musculară, miastenia gravis sau paralizia cerebrală.

   Afecţiunile articulare afectează cartilajul articular și sunt cunoscute sub numele de boala artrozică profesională sau osteoartroza, osteoartrita, artrita hipertrofică. Cauza principală în apariţia acestora o constituie suprasolicitarea repetată a articulaţiei timp îndelungat, ca urmare a unor poziţii de muncă anormale. Totodată o atenţie deosibită trebuie de acordat factorilor care depind de mediul de muncă: temperatura scăzută,  umeditate mare sau curenţi de aer cu viteze mari la locul de muncă. Anumite deficienţe locomotorii, tulburări endocrine, vârsta, infecţii de focar, afecţiuni reumatice, alcoolismul sau osteoporoza sunt factori etiologici al acestor afecțiuni. Cea mai frecvenă afecțiune rămâne a fi artrita – atunci când una sau mai multe articulații se inflamează, apare odată cu înaintarea în vârstă, după o traumă/lovitură sau la sportivi și se caracterizează prin dureri adesea nocturne sau sezoniere.

   Manifestările abarticulare afectează țesuturile moi din jurul articulațiilor – mușchi, tendoane, burse, ligament. Printre aceste afecțiuni se regăsesc:

  1. periartrita scapulo – humerala sau umarul dureros – o suprasolicitare a umarului în activităţi ce necesită ridicarea repetată a braţului cu greutăţi deasupra nivelului umarului;
  2. tendoperiostita – o inflamaţie la nivelul tendonului suprasolicitat;
  3. tenosinovita – o inflamaţie a tecilor sinoviale care acoperă tendoanele muşchilor suprasolicitati;
  4. bursita profesională – sprijinirea sau apasarea pe un plan dur a unor structuri anatomice – umar, cot, coapsă, genunchi – însoțite de mișcări repetate de frecare și alunecare (deobicei la mineri, muncitori care lucrează cu unelte pneumatice);
  5. aponevrozite profesionale – presiunii asupra aponevrozele palmare și plantare.

 

   Bolile osoaselor sunt acelea care afectează scheletul, determina fragilitatea acestora şi predispoziţia către fracturi. Cea mai comuna afecţiune a oaselor este osteoporoza, caracterizata prin densitate osoasă scăzută şi deteriorarea structurii osoase. Aceasta poate fi prevenită, diagnosticată și tratată. O altă boală osoasă este boala Paget, care afectează persoanele mai în vâstă şi cauzează deformarea scheletului şi apariţia fracturilor. Din același grup de afecțiuni este și osteogeneza imperfectă (boala oaselor fragile) – o tulburare genetic moştenită cu oase fragile şi fracturi frecvente.

   Osteomalacia – boală ereditară caracterizată prin  aportul insuficient de minerale, apare în timpul copilăriei și poate duce la dezvoltarea rahitismului.

   Osteomielita – boală cauzată de bacterii, se manifestă prin durere severă, frisoane, senzație de oboseală, greață și stare generală de rău.

   Cancerul osos – poate debuta la nivelul oricărui os din organism, dar cel mai frecvent afectează oasele lungi. Printre acestea fac parte: condosarcomul, sarcomul Ewing, mielomul multiplu si osteosarcomul. Nu există semne specifice sau timpurii, deoarece acestea apar în special în stadii deja avansate cu durerii pronunțate, fracture frecvente, amorțeală sau furnicături în zona afectată, febră, frisoanele, transpirațiile nocturne și scăderea în greutate.

   Diagnosticarea bolilor musculo-osteo-articulare se bazează pe cunoaşterea expunerii profesionale, tabloul clinic şi examenele de laborator şi paraclinice (radiografii osteo-articulare, electromiografii). Deobicei, astfel de afecțiuni se tratează prin combinarea tratamentului medicamentos, regim alimentar echilibrat, exerciții fizice și yoga. În cazul când acestea eșuează, poate fi recomandată intervenția chirurgicală.

   Este bine de ținut minte că lipsa exercițiilor fizice și a dietei adecvate accelerează îmbătrânirea și predispun organismul la boli osoase, articulare sau musculare. 

   Există o serie de măsuri care pot fi luate pentru a vă menţine sănătatea şi rezistenţa muşchilor, oaselor şi articulaţiilor:

  1. evitarea frigului și a umezelii;
  2. evitarea excesului de efort și a mișcarilor repetitive;
  3. evitarea actiunii vibratiilor mecanice asupra aparatului musculo-osteo-articular;
  4. fizioterapie;
  5. cure balneare;
  6. mentinerea greutăţii corporale în limitele normei;
  7. un stil de viaţă activ și o alimentaţie echilibrată – să se servească la timp toate mesele, consumul de fructe și legume, produse lactate suficiente, evitarea excesului de sare și zahăr;
  8. abandonarea fumatului;
  9. reducerea consumului de alcool;
  10. evitarea accidentelor și traumatismelor – atenție maximă la volan, asigurarea cu lumină în zona locuinței și în interior, folosirea unui baston pentru menținerea echilibrului dacă apar amețeli sau tulburări de echilibru.

   Pentru cei care sunt deja atinși de o astfel de afecțiune ar fi bine să ţină cont de sfaturile medicului specialist pentru recuperarea şi îmbunătăţirea funcţiilor.

   Executor: Svetlana Cociu, medic igienist, secţia Dezvoltare Strategică şi Management în Sănătate Publică

© 2017 Centrul de Sănătate Publică.