Din ciclul informaţional „SĂNĂTATEA – stare de bine, completă din punct de vedere fizic, psihic şi social, şi nu doar prin absenţa bolii sau a infirmităţii”. Factorii de risc ai tulburărilor mentale și de comportament

www.hyperliteratura.ro

Sănătatea mentală este o parte importantă a sănătății generale atât pentru copii, cât și pentru adulți. Astăzi, cercetătorii și experții în sănătate mentală încă nu pot stabili unde este limita dintre normal și patologie în ceea ce privește sănătatea mentală și boala mentală, este oare o tulburare mentală sau doar o trăsătură de caracter.

Studiile arată că este ceva normal ca o persoana să se simtă tristă ca rezultat al unor evenimente din viață, dar dacă se simte foarte tristă și starea durează mai multe săptămâni, își pierde interesul pentru activitățile zilnice, atunci această persoană ar putea avea depresie. Sau, dacă o persoană este anxioasă înainte de anumite momente importante din viață (de exemplu, examen, interviu ș.a.), prezentând transpirație sau puls mărit, poate fi doar ceva de moment și nu o tulburare de anxietate socială.

Unele afecțiuni mentale pot să apară atât la adulți, cât și la copii, pe când altele pot să înceapă în copilărie și să se manifeste pe parcursul maturizării, de aceea este important de a cunoaște semnele și principalele simptome care ar putea să ne ducă la gândul unei tulburări de acest gen.

Specialiștii menționează mai multe semne la care trebuie de atras atenție pe parcursul vieții: persoana se simte anxioasă sau îngrijorată, iritabilă, nu poate sta liniștită pentru o perioadă mai lungă de timp, are probleme la somn, își petrece timpul liber izolat de cei din jur, prezintă mai puțin interes pentru lucruri importante, poate prezenta un comportament agresiv, nesupunere, încăpățânare, are gânduri dubioase, stare de spirit negativă de lungă durată și adesea însoțită de lipsa poftei de mâncare, izbucniri frecvente de furie.

Printre cele mai frecvente tulburări mentale la copii și adolescenți, se pot evidenția: tulburările anxioase, tulburări de atenție și hiperactivitate, tulburări de comportament (copilul nu ține cont de reguli), tulburări pervazive de dezvoltare (copilul este confuz, are probleme de a înțelege lumea din jur), tulburări de alimentație, tulburări de eliminare (afectează comportamentul legat de folosirea toaletei), tulburări de dispoziție, tulburări de învățare și comunicare, schizofrenia (distorsiuni la nivelul percepției și gândurilor), ticuri involuntare (anumite mișcări și sunete repetate brusc, de multe ori lipsite de sens).

Nu se cunosc cauzele exacte ale acestor tulburări, dar cercetările științifice arată că există o combinație de factori care ar putea influența apariția și dezvoltarea acestora, printre care:

– factorii ereditari tulburările mentale ar putea fi transmise de la părinți la copii, prin intermediul genelor;

– factorii biologici – tulburările mentale pot fi legate de dereglarea dezechilibrului dintre activitatea neurotransmițătorilor de la nivelul creierului;

– traume psihologice – tulburările mentale ar putea fi declanșate de traume, cum ar fi abuzul sexual, fizic, emoțional, neglijare, pierderea unei perosoane dragi etc;

– stresul – anumite evenimente din viață mai stresante sau traumatizante ar putea influența sănătatea mentală cu posibila apariție și dezvoltare a comportamentelor riscante.

Depistarea și diagnosticarea tulburărilor mentale este greu de efectuat, deoarece există mai multe comportamente considerate simptome ale unei tulburări mentale (ca de exemplu, timiditate, nervozitate, obiceiuri alimentare ciudate, izbucniri temperamentale), care pot să apară și ca parte a unei dezvoltări normale. Comportamentele devin simptome atunci când apar foarte des, durează o perioada lungă de timp, apar la o vârstă neobișnuită și provoacă perturbări semnificative în viața persoanei, a familiei și a mediului social. De multe ori, aceastea sunt o barieră pentru acordarea tratamentului necesar.

Nu există un test specific care să arate că ceva nu este în regulă, nu există test de sânge pentru depistarea tulburării mentale și de comportament, nici ecografie pentru depresie sau radiografie, nu există teste diagnostice fiziologice pentru boala psihică. Din aceste considerente, pentru depistarea anumitor dereglări de comportament, specialiștii folosesc mai multe metode în combinație:

– percepțiile pacientului – felul în care persoana își percepe gândurile și comportamentul;

– percepțiile celor din jur pentru pacient – viața poate părea normală, în timp ce pentru cei ce îl înconjoară ar fi ciudată și anormală (de exemplu, în schizofrenie sau depresie);

– norme culturale și etnice, de exemplu, în comportamentul unui copil cu tulburare hiperkinetică și deficit de atenție poate fi inacceptabil într-un mediu educativ (gradiniță, școală), dar poate fi perceput ca ceva normal fiind întru-n mediu mai puțin structurat (de exemplu, acasă);

– datele statistice – persoanele din extreme sunt deseori etichetați ca anormali, deoarece nu sunt în medie la fel ca majoritatea;

– alți factori – de cât timp sunt prezente simptomele, cât de severe sunt simptomele, cât de mult îl afectează pe pacient simptomele prezente și cum îi afectează stilul de viață.

În prezent, cele mai frecvente opțiuni de tratament al tulburărilor mentale ar fi medicația oferită de cadrele medicale calificate cu antipsihotice, antidepresive, anxiolitice, stimulente și psihoterapia de suport, cognitiv-comportamentală, de familie, de grup, terapii creative ș.a.

Echilibrul, încrederea și respectul din partea celor apropiați sunt cei mai importanți factori pentru a crea un mediu incluziv, un mediu în care aceste persoane să poată duce o viață activă, luând decizii de sine stătător.

_______________________________________________________________________________________ 

Executor: Svetlana Cociu, medic igienist, secţia Dezvoltare Strategică şi Management în Sănătate Publică

Imagine: www.hyperliteratura.ro

© 2018 Centrul de Sănătate Publică.