25 aprilie – Ziua mondială de combatere a malariei

getimage_17_0

Anual, la 25 aprilie, este marcată Ziua mondială de combatere a malariei, desemnată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) la cea de-a 60-ea sesiune, în mai 2007. Ziua mondială de combatere a malariei este o șansă de a evidenția progresele care au fost deja realizate pentru prevenirea și controlul malarei, dar și un prilej pentru a obține noi investiții și o mobilizare a acțiunilor de accelerare a luptei împotriva acestei boli mortale.

Principiile de bază care stau la baza Zilei mondiale de combatere a malariei sunt: diagnosticarea precoce și tratamentul prompt, eficient; utilizarea rațională a tratamentului împotriva malariei; utilizarea terapiei combinate în prevenirea sau întârzierea dezvoltării rezistenței

De menţionat că, în secolul al XXI-lea, malaria continuă să rămână o maladie cu implicaţii grave de ordin sanitar şi socio-economic. Conform datelor prezentate de OMS, mai mult  de 3,4 miliarde de oameni locuiesc în tări cu risc sporit de infestare. Malaria afectează peste 106 ţări ale lumii (preponderent din zonele cu climă tropicală şi subtropicală), înregistrându-se în anul 2015 circa 212 de milioane îmbolnăviri  şi până la 429 de mii decese, mai frecvent la copiii cu vârsta până la 5 ani. Doar în Africa, la fiecare 30 de secunde, din cauza malariei decedează un copil.

Malaria este o boală care poate fi prevenită și chiar vindecată. Potrivit ultimelor estimări ale OMS (Raportul privind malaria la nivel mondial 2016), la nivel mondial, noile cazuri de malarie au scăzut cu 21% între 2010 și 2015. Ratele mortalității malariei au scăzut cu 29% în aceeași perioadă de 5 ani.

Realizările recente în lupta împotriva malariei au arătat că accesul extins la instrumentele de prevenire eficiente și rentabile a redus în mod semnificativ incidența bolii la nivel mondial. Un nou raport al OMS, publicat înainte de Ziua mondială de combatere a malariei, oferă un scurt rezumat al instrumentelor recomandate de OMS în arsenalul de prevenire a malariei.

Ţările europene, unde malaria anterior a fost eradicată, actualmente sunt zone libere de malarie autohtonă, înregistrând doar cazuri sporadice de import. Importarea în masă a malariei tropicale din Africa a creat probleme pentru multe ţări europene (10.000 cazuri anual înregistrate printe aviatori, businessmani, turisţi, muncitori sezonieri şi lucrători pe contract, refugiaţi şi studenţi străini), unde mortalitatea prin malaria tropicală împortată a atins cota de 7%, dar într-un şir de ţări – până la 10%. Dintre cele aproximativ 10 mii de cazuri de malarie cu care se confruntă anual Europa, 75 la sută se înregistrează în Franţa, Marea Britanie, Germania şi Italia, ca urmare a circulaţiei libere a cetăţenilor şi a turiştilor.

În Republica Moldova, pe parcursul anilor 2010-2017, au fost depistaţi  87 bolnavi de malarie de import, dintre care majoritatea cazurilor – 57 (65 %) au fost atestate în municipiul Chişinău. Printre cazurile de malarie tropicală, în cazul a două persoane boala a evoluat grav, unul soldându-se cu deces. În anul 2017, au fost înregistrate trei cazuri de malarie tropicală de import în municipiul Chişinău din Sudan şi Mozambique. Pe parcursul a patru luni ale anului curent, în municipiu, nu au fost depistate cazuri de malarie.    

Condiţiile climaterice şi cele naturale ale municipiului Chişinău sunt favorabile pentru reproducerea intensivă a ţânţarilor, preponderent a celor malariogeni. Municipiul Chişinău este considerat o zonă cu risc sporit de răspăndire a malariei prin transmiţători – ţânţari malariogeni. Pe teritoriul municipiului, sunt amplasate 60 de bazine de apă,  dintre care  37 de bazine (20 în or. Chişinău şi 17 în localităţile rurale) se întind pe o suprafaţă de 73,0 ha, servind drept loc de reproducere a ţânţarilor malariogeni.

În urma supravegherii entomologice, pe teritoriul municipiului Chişinău, au fost înregistrate 11 specii de diptere hematofage (ţânţari), dintre ele trei specii – malariogeni şi opt specii – nemalariogeni. În structura de ţânţari, cota ţânţari  malariogeni constitue 27,2%, nemalariogeni – 72,8%. Dintre ţânţarii malariogeni cei mai nocivi  sunt A. maculipennis  –  92,3%  faţă 91,9 % în anul 2016, A. messae – 7,7% faţă  8,1%  în anul 2016 , A. Atroparvus – 0% ( 0 % – 2016-2017).

Astfel, sarcinile prioritare rezidă în organizarea şi realizarea măsurilor antiepidemice în focarele de malarie de import şi preîntâmpinarea apariţiei cazurilor autohtohe şi a cazurilor secundare de la cele importate. În sezonul de reproducere a dipterelor hematofage, în municipiul Chişinău, anual, se efectuează diverse activiţăţi de combatere, fiind organizate măsuri de delarvizare a bazinelor de apă, prelucrarea vegetaţiei şi dezinsecţia încăperilor. În sezonul de transmitere a malariei, se efectuează măsuri de delarvaţie (prelucrări contra dipterilor hematofage). 

_________________________________________________________________ 

 Executor: Aurelia Leurda, medic epidemiologic, Grup parazitologie medicală

© 2018 Centrul de Sănătate Publică.